Vis si realitate

La atatea amintiri pe care muzica ti le poate resuscita nu ai cum sa ramai nemiscat sufleteste, e imposibil! Am intrat in vrie si asta se intampla din anumite cauze dar parca e o cadere usor controlabila de data asta asa ca sunt bine, deocamdata… Imi aduc aminte de unele lucruri ce mi s-au perindat prin fata ochilor si care m-au minunat… atat de puternice mi-au fost sentimentele incat parca simt pe pielea-mi si pe retina acele momente unice… Imi aduc aminte de un episod din viata mea in care sentimentele au fost atat de puternice si nu numai, atunci s-au intamplat sa ma napadeasca brusc, intempestiv si peste puterea mea de intelegere forte pe care le denumesc cum zic englezii: out of this world… Era o primavara spre vara absolut superba, se apropia vacanta si taman ce eram la masa mea de scris… Eram la umbra, soarele stralucea agale de dimineata si eu scriam facandu-mi temele… dar nu avea sa fie o zi obisnuita… aveam sa aflu ca uneori timpul se poate dilata iar imaginatia sa intre in alta faza anticipand lucrurile si mergand pana acolo incat sa vada si mearga pe o carare mica in care licare viitorul cat de cat… Aveam musfairi pe o vara ce locuia la Bucuresti si eu si fratele meu ne-am cam dat in petec in sensul ca eram tare neastamparati, catalizatorul fiind ruda noastra de la capitala… L-am lovit  fara intentie pe fratele meu si l-am vazut nemiscat cateva secunde pe jos, la pamant nemiscat… timpul mi s-a oprit si mi s-a facut ca un fel de avanpremiera in cap, un filmulet destul de bizar pe care nu il puteam controla desi mi se intrupa in mintea mea. Ca la un film ce era pe repede inainte am vazut cam ce va intampla cu locul ala pentru ani multi de acum inainte la fel ca si cum as fi vazut o pelicula redata la o viteza mare… Sunt si acum uimit de faza asta…

Tim

Read more posts by this author.

Subscribe to Trei Puncte

Get the latest posts delivered right to your inbox.

or subscribe via RSS with Feedly!
.