Ucigandu-ma

Ploaia cade agale, sprintena; totul miroase a picaturi noi de apa si e bine. Lumina cade inspre abisuri omorandu-ma inlauntru-mi. N-am mai revenit de unde plecasem, am ajuns totusi unde doream dar de reintors e aproape imposibil. Departe, mult prea departe de lumea mea imi e dor… atat de dor…

Lumea asta in care imi sfarsesc clipele a inceput sa se clatine ca si cand nu ar fi avut niciodata stabilitate. Sper sa apuc urmatoarea zi, restul e in zadar!

Tim

Read more posts by this author.

Subscribe to Trei Puncte

Get the latest posts delivered right to your inbox.

or subscribe via RSS with Feedly!
.