Tic-tac, totul s-a spulberat

Mergi agale pe drumul tau, neabatut… crezi si speri ca un sclav al timpului, veritabil si periculos ca o bomba nucleara… poti schimba chiar lumea la o adica… si chiar fara sa iti dai seama: chiar ti s-a si intamplat deja. Totusi cu un singur lucru ii esti dator zeului Cronos: moartea ta: unica si veritabila dincolo de orice presupunere adevarata si exacta…

Maine vine iar, incet ca si un narcotic ostoit si testat de toti si de toate dar ziua, ziua ai fatidica nu o sa ma prinda viu, o sa fie o zi, o zi si ceva aproximativ fara mine… fix.

Hm, razboiul asta romano roman din strada, a tarii asteia care ma adaposteste vremelnic din calea becisniciei natiei pamantene si a naturii si vreri politicienilor de rahat,  inca ma face sa izbucnesc in scris, deocamdata. Cu o moarte toti suntem datori, ei: democratiei asteia care a luat-o pe aratura caci e o dictatura inceata si molcoma a strazii, a manipulatilor si idiotilor platiti ori ba care vor si dreg in prostia lor absoluta si trogolodita… hai sitir ba, pramatiilor de dreapta… Jos kwi! Nein KWI!

Tim

Read more posts by this author.

Subscribe to Trei Puncte

Get the latest posts delivered right to your inbox.

or subscribe via RSS with Feedly!
.