rain, hmm cine ar fi stiut?

o delectare a perfectiunii, ploaia, ma alinta surasul sau dulce ce cade in februarie intro eroare, o grimasa a vremii, un lapus a mersului ei normal.
si totusi ma transpune langa mometele mele dragi de ascultare a celei mai minunate melodii ce se joaca in teatre de cand lumea si pamantul.
o greseala a zeilor, o tradare ce releva perfectiunea ce se iteste dincolo de nimicnicea trairii propiului eu, ce nu a fost harazit cu deslusirea misterelor, a marilor mistere. si totusi ploua peste lumea asta rea, blamata, ostracizata din randul universurilor spre care din pacate si-a inceput din nou voiajul-visand iarasi la intruparea intrun nou big-beng auto-creator si in egala masura, auto-distrugator.
noi toti salasluim cu visarea noastra treptele ultime, urzind lumi ce inca nu is zamislite pe deplin.
surghiunind visarea pe scara ce duce in lumea memoriei universului, reveria ne imbata si uitam sa mai redevenim oamenii puri ce odinioara imparateau universul.

Vezi mai multe video din Film

Tim

Read more posts by this author.

Subscribe to Trei Puncte

Get the latest posts delivered right to your inbox.

or subscribe via RSS with Feedly!
.