jocul

am considerat intodeauna viata ca fiind un joc, o gluma a sortii, un metis intre devenire si implinire.
akum cand ma apropii de treptele ultime, dupa atata lovituri sub centura , evident, am ramas cu porniri ce greu mi le sting printre imensitatea cadavrelor umblatoare.
maine, ma asteapta o seara magica in care voi petrece cu prietenii clipe pe care mi le voi aminti cu drag, nu de alta dar le voi imortaliza pe biti, asa ca poate le voi imaparti cu voi…
ehh, maine, cum suna maine, parca e intodeauna ziua pentru care mai iti cureti plamanii de aerul infectat de propiul organism cu co2 si alte gaze maelfice, ce altfel te-ar otravi pe tine si restul universului tau.
uneori mi-ar placea ca ziua sa nu se incheie niciodata, sa nu mai fie somn ci doar o stare de nemoarte, o stare pur si simplu activa la nesfarsit, o stare in care sa iti constientizezi propria nimicnicie iar in fata ta sa curga la nesfarsit cele mai abominabile fapte pe care le-au savarsit cei de-o teapa cu tine, adica omenirea care te-a plasmuit si te-a aruncat in bratele unicei tale meniri pe lumea asta: invatarea artei de a muri.

Tim

Read more posts by this author.

Subscribe to Trei Puncte

Get the latest posts delivered right to your inbox.

or subscribe via RSS with Feedly!
.