Inca nu sunt atat de batran incat sa mor tanar

Moartea aburinda imi da tarcoale, asta cel putin in gandurile mele, caci ar fi anormal sa nu fie asa.

Merg agale dar calm… visez incet ca si cand fiecare clipa conteaza si parca as fi prins intre peretii casei care mi se prabusesc strangandu-ma ca intr-o imensa menghina… Ascund ganduri chiar si de mintea-mi mult prea treaza ca si cand as fi devenit un stapan ce isi permite… Poate ca e mai bine sa imi controlez gandurile ca si cand ar fi ceva de rutina si astfel sa nu mai actionez din instinct si in chip cu totul si cu totul salbatic…

Inca nu sunt atat de batran incat sa mor tanar; repet fraza asta cu buzele scrasnind de durere si invidie fata de aceia care sunt pregatiti sa moara, de aceia care isi permit sa nu mai traisca… eu parca sunt si totodata parca sunt undeva unde nici cu gandul nu puteam gandi ori visa…

Reflectii, stari si sentimente e tot ce ma incojoara… am inceput sa simt iar asta seamana ca un vant de primavara ce se insufleteste risipind frigul iernii… Da, cu desavarsire simt iar asta face sa nu mai relationez si sa asociez fiecare lucru material cu trairile specifice… Acum ma simt ca un jponez excursionist ce face doar poze si umbla mai departe cutreirand tari in autocarul ce mana mai departe in goana sa nebuna pe sosea, developand sentimente mult mai tarziu dupa ce faptele s-au terminat…

Tim

Read more posts by this author.

Subscribe to Trei Puncte

Get the latest posts delivered right to your inbox.

or subscribe via RSS with Feedly!
.