In una din zilele alea

Linistea e o amenintare completa ce se desteleneste ca o naluca adormita, subjugand acuitatea mea vizuala…

Ar cam trebuii sa imi schimb viata insa nu indraznesc sa fiu eu acel acar Paun, nu mai indraznesc caci mi-am schimbat hainele astea haine ale status-quoului interior atat de repede, brusc, intempestiv si extrem de des incat ar insemna sa ucid acel dram incipient, enerergia aceia primordiala inmagazinata in memoria universului…

Lumea asta ce e o sincera prabusirea a ratiunii, o descompunere a moralitatii ce vesnic a fost pastrata ca o amintire vie a celor ce si’au pus in comun aproape totul pentru a supravietui… inclusiv propiile libertati insa au uitat sa daruiasca acea particica, acel ceva ce acum e pe vesnicie ingropat: speranta.

Abdic, zilnic, din meseria asta de om ce din nefericire mi-a fost data sa indur de cruntul mers al lucrurilor insa doar pentru a ma apleca si a ma reintoarce pe cararile acelea putin stiute si sa cobor un pic, seara de seara, in lumea lor cea mirobolanta unde isi au sediul toate amintirile noastre ale oamenilor si unde totul e posibil, probabil si inca permis… pe taramul viselor.
http://youtu.be/M7v08ksVEFc

Tim

Read more posts by this author.

Subscribe to Trei Puncte

Get the latest posts delivered right to your inbox.

or subscribe via RSS with Feedly!
.