e noapte

am unele sperante, cum de altfel au cu totii caci daca era invers dormeam cu pestii.
scriu, mi-a revenit pofta de a scrie aiurea si despre nimic, ma rog, nimic esential ci doar crampie ale detaliilor ce ne guverneaza viata.
insa, imi lipseste ceva, o calatorie sau poate chiar un abandon de sperante, de tansfugere in tara de nicaieri, in patria aceea in care ne regasim cu totii sperantele pe care le lasasem balta.
merg alaturi de aripile mele stranse ca nu cumva sa se vada ca odinioara zburam aievea printre nemarginirea trupurilor astora de le zice oameni.
candva eram privitor la truda lor, la eforturile acestora de smantanire a ceea ce le oferea viata- un comunism desantat, oropsitor si apsator ca o lespede de mormant negru si grav-, azi se intampla din nou insa cu un ochi rad si cu unul plang asta din cauza ca is prins in angrenajul societatii acesteia muribunde ce deja si-a catat menirea.
in rest…
poate ca nu voi dormi foarte adanc la noapte, miseleste ma voi opune mortii amintirii gandurilor mele prin visarea haina si blestemata a unei lumi mai bune si utopice, cert e ca viata e o cursa spre moarte iar mie mi se scurge benzina ori de cate ori visez cu ochi larg deschisi.

Tim

Read more posts by this author.

Subscribe to Trei Puncte

Get the latest posts delivered right to your inbox.

or subscribe via RSS with Feedly!
.