amintiri fara de sfarsit

ma lupt cu orele astea serioase si reci din noaptea asta cruda…
nu mi s-a intamplat ca sa ma ciocnesc de radacinile mele slave atat de adanc ca in 2004 si totusi am rams surprins cu cata calmitate eram tratat eu cel ce se declara roman pur sange.
si am plans, inainte ca sa ma regasesc in cantecele balkanice ce imi udau timpanele in unduirea lina a cascadei suprarealiste ce mi se imprima in fereastra sufletului.
am ascultat si tot ascultat cuvintele melodiilor ce astazi sunt o parte din mine, ajutat de netul asta atot puternic, am accesat o parte a memoriei universului, una ce face ca fiinta mea sa fie posibila.
de ce soare rasari si imi sfarsesti aripile, voi mai fi oare stralucitor ca si tine? cui stralucesti daca eu is orb de atata amar de vreme caci noaptea fu eterna in imparatia sa far’ de margini.

Tim

Read more posts by this author.

Subscribe to Trei Puncte

Get the latest posts delivered right to your inbox.

or subscribe via RSS with Feedly!
.